LUNGÁN, -Ă, lungani, -e, s. m. și f. Persoană neobișnuit de înaltă (și slabă), om deșirat. – Lung + suf. -an.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a lungán, -ă s. (d. lung). Fam. Om prea înalt și slab.
Sursa: Dicționaru limbii românești
lungán (fam.) s. m., pl. lungániSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită lungan a. prea lung. ║ m. om deșirat și slab.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
LUNGÁN, -Ă, lungani, -e, s. m. și f. (Fam.) Persoană neobișnuit de înaltă (și slabă), om deșirat. – Lung + suf. -an.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)