Am găsit 9 definiții pentru cuvantul/cuvintele lunatic:

LUNÁTIC, -Ă I. adj., s. m. f. somnambul. II. adj. 1. sperios, fricos. 2. care are idei și purtări ciudate, bizare. 3. (rar) fantastic, ireal; halucinant. (< fr. lunatique, lat. lunaticus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme


LUNÁTIC, -Ă, lunatici, -ce, adj. 1. (Despre oameni, adesea substantivat) Somnambul. ♦ (Despre somn, privire, mers etc.) De somnambul. ♦ (Rar) Care are vedenii; sperios, fricos. 2. (Rar) Fantastic, halucinant, ireal. ♦ Cu idei ciudate; cu manifestări bizare. 3. (Pop.) Născut în aceeași lună cu altul (și considerat în raport cu acesta). [Var.: lunátec, -ă adj.] – Din lat. lunaticus, fr. lunatique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

LUNÁTIC, -Ă s.m. și f. Somnambul. [Cf. lat. lunaticus, it. lunatico, fr. lunatique].
Sursa: Dicționar de neologisme

lunatic, lunatici s. m. (friz.) client care se tunde lunar.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

lunátic (est) și -ec (vest), adj. (lat. lunáticus [de unde și vsl. lunatikŭ], d. luna, lună, fiind-că, după o credință falsă, lumina luniĭ are influență asupra spirituluĭ omuluĭ). Somnámbul. V. zănatic.
Sursa: Dicționaru limbii românești

lunátic, -i, s.m. – 1. Somnabul; prostănac. 2. Lunatici, poreclă dată locuitorilor din Cornești: „Un corneștean vede că luna, în loc să fie pe cer, era în tău. (...) Săriți, cerneșteni / Cu săcuri și cu lopeți / Care cu ce aveți / Că se-neacă luna-n tău, / După casa lui Bârgău. Bieții oameni s-au sculat iute din somn, o luat care ce o putut și tăți s-o întâlnit lângă tău, să scoată luna” (Memoria 2004-bis: 1244; A. Radu 1941). – Lat. lunaticus.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

lunátic adj. m., pl. lunátici; f. lunátică, pl. lunátice
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

lunatic a. și m. 1. supus: pretinselor influențe ale lunei, somnambul: fantasme lunatice râdeau p’o mănăstire BOL.; 2. fantastic, bizar: tu ești lunatic, ți-e frică de strigoi AL. [Lat. LUNATICUS].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

LUNÁTIC, -Ă, lunatici, -ce, adj. 1. (Despre oameni, adesea substantivat) Somnambul. ♦ (Despre somn, privire, mers etc.) De somnambul. ♦ (Rar) Care are vedenii; sperios, fricos. 2. (Rar) Fantastic, halucinant, ireal. ♦ Cu idei ciudate; cu manifestări bizare. 3. (Pop.) Născut în aceeași lună cu altul (și considerat în raport cu acesta). [Var.: lunátec, -ă adj.] – Din lat. lunaticus, fr. lunatique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)