Am găsit 11 definiții pentru cuvantul/cuvintele luminăție:

LUMINÁȚIE, luminații, s.f. Iluminație. (din rus. ľuminațiia, fr. lumination)
Sursa: Marele dicționar de neologisme


LUMINÁȚIE, luminații, s. f. (Rar) Iluminație. – Din rus. [il]liuminațiia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

LUMINÁȚIE s.f. (Rar) Iluminație. [Cf. it. luminazione, rus. liuminațiia].
Sursa: Dicționar de neologisme

*lumináție, V. iluminațiune.
Sursa: Dicționaru limbii românești

lumináție (-ți-e) s. f., art. lumináția (-ți-a), g.-d. art. lumináției; pl. lumináții, art. lumináțiile (-ți-i)
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

luminàție f. pop. iluminațiune. [Rus. LĬUMINAȚIĬA].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

LUMINÁȚIE, luminații, s. f. (Rar) Iluminație. – Din rus. [il]liuminațiia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

LUMINĂȚÍE, luminății, s. f. (Înv.; urmat de un adj. pos.) Termen de reverență pentru o persoană de rang înalt, mai ales pentru un domnitor; înălțime, maiestate, mărie, domnie, excelență. – Luminat2 + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

luminățíe f. (d. luminat). Vechĭ. Epitet respectuos adresat suveranilor: Luminăția Sa Împăratu.
Sursa: Dicționaru limbii românești

luminăție f. titulatură în trecut a Domnilor români și a familiei princiare.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

LUMINĂȚÍE, luminății, s. f. (înv.; urmat de un adj. pos.) Termen de reverență pentm o persoană de rang înalt, mai ales pentru un domnitor; înălțime, maiestate, mărie, domnie, excelență. Luminăția Sa. Luminățiile Voastre.Luminat2 + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)