Am găsit 16 definiții pentru cuvantul/cuvintele luca:

LUCA (?-c. 70), apostol creștin, probabil de origine greacă. A practicat medicina. Autorul celei de-a treia evanghelie sinoptice „Faptele apostolilor”. A trăit în Antiohia. A făcut parte dintre cei 70 de ucenici aleși de Iisus. El și Cleopa au fost cei dintâi care l-au văzut pe acesta înviat. L-a însoțit pe Pavel în călătoriile sale misionare (a doua și a treia), fiind alături de el și în perioada încarcerării de la Roma. A murit ca martir în Beoția, Canonizat. Moaștele sale se găsesc la Constantinopol, în Biserica Sfinții Apostoli. În reproducerile de artă este însoțit de un taur. Prăznuit la 18 oct.
Sursa: Dicționar enciclopedic


LUCA (c. 1550-1629, n. Cipru), mitropolit al Țării Românești (din 1602). Episcop de Buzău (1583-1602). A ctitorit schitul Izvorani (jud. Buzău). Trimis în mai multe misiuni diplomatice de Mihai Viteazul (Alba Iulia, 1595; Moscova, 1597).
Sursa: Dicționar enciclopedic

LUCA 1. Fănică L. (pseud. lui Ștefan Iordache) (1894-1968, n. București), lăutar, cântăreț și naist român. Creator aș școlii românești de nai folcloric (a întemeiat prima catedră de nai la Liceul de muzică din București, 1950). Solist al orchestrei „Barbu Lăutaru” (din 1948). Turnee în străinătate cu trupe folclorice. A cântat la Expozițiile internaționale de la Paris (1937) și New York (1939). 2. Damian L. (pe numele adevărat Drăghici Gheorghe) (n. 1936, București), naist român. Nepot și elev al lui L. (1). Stabilit în Belgia (1981), unde a înființat o școală de interpretare și învățare a naiului. Solist al orchestrei „Barbu Lăutaru” (1959-1974) și al ansamblului folcloric „Rapsodia Română” (1974-1981). Virtuoz al repertoriului tradițional lăutăresc al naiului, cu adaptări din repertoriul clasic și de café-concert internațional. Compoziții originale („Dublu concert pentru nai”, „Trei concerte pentru nai și orchestră simfonică”).
Sursa: Dicționar enciclopedic

LUCA (din Iclod) (sec. 17), zugrav român. Autor al celebrei icoane „Maica Domnului” (1681) de la Nicula, preluată ca model de iconarii de aici. Originalul se află la Muzeul de artă din Cluj-Napoca.
Sursa: Dicționar enciclopedic

LUCA, Gherasim (pe numele adevărat Salman Locker) (1913-1994, n. București), scriitor român de avangardă din grupul suprarealist. Proză și versuri în limbile română și franceză („Fata Morgana”, „Le Vampire passif”, „Le secret du vide et du plein”). În 1951, a emigrat în Israel și apoi la Paris, unde a continuat să scrie o poezie a deconstrucției limbajului („Héros-limite”, „Le chant de la carpe”).
Sursa: Dicționar enciclopedic

LUCA, Ion (1894-1972, n. Roman), dramaturg român. Teatru cu subiect istoric, trata fie în viziunea mitologizantă („Icarii de pe Argeș”, Amon-Ra), fie în reconstituiri de factură romantică, atente la culoarea epocii („Rachierița”, „Cele patru Mării”).
Sursa: Dicționar enciclopedic

LUCA, Vasile (Laszló Lucacs) (1898-1963, n. Cătălina, jud. Covasna), om politic român de origine maghiară. În 1919, a participat la insurecția comunistă ungară, condusă de Bëla Kun. Reîntors în țară, a obținut cetățenia română și s-a alăturat grupărilor comuniste. În anii 1940-1944, emigrant în U.R.S.S. Revenit în țară (sept. 1944), a deținut importante funcții de partid și de stat (ministru de Finanțe, 1947-1952), fiind unul dintre cei care au contribuit la comunizarea și sovietizarea României. Împreună cu Ana Pauker și Teohari Georgescu, a fost învinuit de „deviere de dreapta”, exclus din partid, arestat (1952) și condamnat la moarte, pedeapsa fiind comutată în muncă silnică pe viață. A murit în închisoare.
Sursa: Dicționar enciclopedic

Luca (St.) m. unul din cei 4 evangheliști, născut în Antiohia, medic, a scris grecește Evanghelia ce-i poartă numele și Faptele Apostolilor.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

LUCA (?-c. 70), apostol creștin, probabil de origine greacă. A practicat medicina. Autorul celei de-a treia evanghelie sinoptice „Faptele apostolilor”. A trăit în Antiohia. A făcut parte dintre cei 70 de ucenici aleși de Iisus. El și Cleopa au fost cei dintâi care l-au văzut pe acesta înviat. L-a însoțit pe Pavel în călătoriile sale misionare (a doua și a treia), fiind alături de el și în perioada încarcerării de la Roma. A murit ca martir în Beoția, Canonizat. Moaștele sale se găsesc la Constantinopol, în Biserica Sfinții Apostoli. În reproducerile de artă este însoțit de un taur. Prăznuit la 18 oct.
Sursa: Dicționar enciclopedic

LUCA (c. 1550-1629, n. Cipru), mitropolit al Țării Românești (din 1602). Episcop de Buzău (1583-1602). A ctitorit schitul Izvorani (jud. Buzău). Trimis în mai multe misiuni diplomatice de Mihai Viteazul (Alba Iulia, 1595; Moscova, 1597).
Sursa: Dicționar enciclopedic

LUCA 1. Fănică L. (pseud. lui Ștefan Iordache) (1894-1968, n. București), lăutar, cântăreț și naist român. Creator aș școlii românești de nai folcloric (a întemeiat prima catedră de nai la Liceul de muzică din București, 1950). Solist al orchestrei „Barbu Lăutaru” (din 1948). Turnee în străinătate cu trupe folclorice. A cântat la Expozițiile internaționale de la Paris (1937) și New York (1939). 2. Damian L. (pe numele adevărat Drăghici Gheorghe) (n. 1936, București), naist român. Nepot și elev al lui L. (1). Stabilit în Belgia (1981), unde a înființat o școală de interpretare și învățare a naiului. Solist al orchestrei „Barbu Lăutaru” (1959-1974) și al ansamblului folcloric „Rapsodia Română” (1974-1981). Virtuoz al repertoriului tradițional lăutăresc al naiului, cu adaptări din repertoriul clasic și de café-concert internațional. Compoziții originale („Dublu concert pentru nai”, „Trei concerte pentru nai și orchestră simfonică”).
Sursa: Dicționar enciclopedic

LUCA (din Iclod) (sec. 17), zugrav român. Autor al celebrei icoane „Maica Domnului” (1681) de la Nicula, preluată ca model de iconarii de aici. Originalul se află la Muzeul de artă din Cluj-Napoca.
Sursa: Dicționar enciclopedic

LUCA, Gherasim (pe numele adevărat Salman Locker) (1913-1994, n. București), scriitor român de avangardă din grupul suprarealist. Proză și versuri în limbile română și franceză („Fata Morgana”, „Le Vampire passif”, „Le secret du vide et du plein”). În 1951, a emigrat în Israel și apoi la Paris, unde a continuat să scrie o poezie a deconstrucției limbajului („Héros-limite”, „Le chant de la carpe”).
Sursa: Dicționar enciclopedic

LUCA, Ion (1894-1972, n. Roman), dramaturg român. Teatru cu subiect istoric, trata fie în viziunea mitologizantă („Icarii de pe Argeș”, Amon-Ra), fie în reconstituiri de factură romantică, atente la culoarea epocii („Rachierița”, „Cele patru Mării”).
Sursa: Dicționar enciclopedic

LUCA, Vasile (Laszló Lucacs) (1898-1963, n. Cătălina, jud. Covasna), om politic român de origine maghiară. În 1919, a participat la insurecția comunistă ungară, condusă de Bëla Kun. Reîntors în țară, a obținut cetățenia română și s-a alăturat grupărilor comuniste. În anii 1940-1944, emigrant în U.R.S.S. Revenit în țară (sept. 1944), a deținut importante funcții de partid și de stat (ministru de Finanțe, 1947-1952), fiind unul dintre cei care au contribuit la comunizarea și sovietizarea României. Împreună cu Ana Pauker și Teohari Georgescu, a fost învinuit de „deviere de dreapta”, exclus din partid, arestat (1952) și condamnat la moarte, pedeapsa fiind comutată în muncă silnică pe viață. A murit în închisoare.
Sursa: Dicționar enciclopedic

Luca (St.) m. unul din cei 4 evangheliști, născut în Antiohia, medic, a scris grecește Evanghelia ce-i poartă numele și Faptele Apostolilor.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a