Am găsit 12 definiții pentru cuvantul/cuvintele lubeniță:

LÚBENIȚĂ, lubenițe, s. f. (Reg.) Pepene verde. [Acc. și: lubeníță] – Din bg., scr. lubenica.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


lúbeniță (lúbenițe), s. f. – Pepene verde (Cucurbita citrullus). – Megl. l’ubiniță. Sl. (sb., bg., cr., slov.) lubenica (Miklosich, Slaw. Elem., 28; Cihac, II, 177; Conev 44).
Sursa: Dicționarul etimologic român

lúbeniță f., pl. e (sîrb. lubènica, bg. lubenica, lĭubenica, lobe-, le- și li-. V. lubă și lubene). Olt. Ban. Trans. Pepene verde, harbuz. Ĭal. Lubene. – În Ban. Trans. și lébeniță, harbuz.
Sursa: Dicționaru limbii românești

lúbeniță (reg.) s. f., g.-d. art. lúbeniței; pl. lúbenițe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

lubeniță f. Tr. și Oltenia, pepene verde. [Serb. LUBENIȚA].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

LÚBENIȚĂ, lubenițe, s. f. (Reg.) Pepene verde. [Acc. și: lubeníță] – Din bg., sb. lubenica.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

LÚBENIȚĂ, lubenițe, s. f. (Reg.) Pepene verde. [Acc. și: lubeníță] – Din bg., scr. lubenica.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

lúbeniță (lúbenițe), s. f. – Pepene verde (Cucurbita citrullus). – Megl. l’ubiniță. Sl. (sb., bg., cr., slov.) lubenica (Miklosich, Slaw. Elem., 28; Cihac, II, 177; Conev 44).
Sursa: Dicționarul etimologic român

lúbeniță f., pl. e (sîrb. lubènica, bg. lubenica, lĭubenica, lobe-, le- și li-. V. lubă și lubene). Olt. Ban. Trans. Pepene verde, harbuz. Ĭal. Lubene. – În Ban. Trans. și lébeniță, harbuz.
Sursa: Dicționaru limbii românești

lúbeniță (reg.) s. f., g.-d. art. lúbeniței; pl. lúbenițe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

lubeniță f. Tr. și Oltenia, pepene verde. [Serb. LUBENIȚA].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

LÚBENIȚĂ, lubenițe, s. f. (Reg.) Pepene verde. [Acc. și: lubeníță] – Din bg., sb. lubenica.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)