LÓZIE, lozii, s. f. Specie de salcie sau de răchită din ale cărei ramuri se fac împletituri. – Din ucr. lozá.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a lózie (lózii), s. f. – Mlajă, răchită (Salix cinerea, Salix purpurea). – Var. loză. Sl. lozije (Miklosich, Slaw. Elem., 28; Cihac, II, 177; Tiktin); var., prin confuzie cu sl. loza „viță de vie”, cf. bg., sb., slov., rus. loza „lăstar”. De aici dubletul loază, s. f. (lăstar; pungaș, ticălos). – Der. lozi, vb. (Olt., a face șmecherii); loznicior (var. loznișor, lăsnicior, lasnicor), s. m. (umbra-nopții, Solanum dulcamara), cf. bg. lozna „de vie”, sb. lozica „lăstar”, loznica „viță sălbatică”.Sursa: Dicționarul etimologic român
lózie f. (vsl. loziĭe, vlăstare, vițe; bg. lóziĭe și lozĭe, vie. V. loază 1, lozniță). Est. Salcie, mlajă, răchită din ale căreĭ crăngĭ [!] se fac coșurĭ (sálix [purpúrea și viminális]). Pădurice supțire [!] de lozie. – În nord lóză, pl. e (sîrb. loza, vie).
Sursa: Dicționaru limbii românești
lózie (-zi-e) s. f., art. lózia (-zi-a), g.-d. art. lóziei; pl. lózii, art. lóziile (-zi-i-)Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită lozie f. 1. Mold. răchită roșie (Salix viminalis): căsuță umbrită de niște lozii pletoase CR.; 2. nuia subțire. [Slav. LOZIĬE viță de vie (v. loază)].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
LÓZIE, lozii, s. f. Specie de salcie sau de răchită din ale cărei ramuri se fac împletituri. – Din ucr. lozá.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)