LOGOFEȚÉL, logofeței, s. m. (Înv.) Diminutiv al lui logofăt; grămătic, copist. – Logofăt + suf. -el.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a logofețél m., pl. eĭ. Vechĭ. Copist, scriitor, diac.
Sursa: Dicționaru limbii românești
logofețél (înv.) s. m., pl. logofețéi, art. logofețéiiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită logofețel m. copist inferior.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
LOGOFEȚÉL, logofeței, s. m. (înv.) Diminutiv al lui logofăt-, grămătic, copist. – Logofăt + suf. -el.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)