Am găsit 12 definiții pentru cuvantul/cuvintele loghiotat:

LOGHIÓTAT, loghiotați, s. m. (Grecism înv.) Învățat grec; titlu dat dascălilor greci în epoca fanariotă. [Acc. și: loghiotát.Pr.: -ghi-o-] – Din ngr. loghiótatos.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


loghiotát (loghiotáți), s. m. – Înțelept, persoană cunoscută prin cultura ei. Ngr. λογιώπατος (Tiktin). Sec. XVIII, înv. Este superlativul lui loghios, s. m. (erudit), cuvînt înv., puțin folosit, din ngr. λόγιος (Gáldi 206).
Sursa: Dicționarul etimologic român

loghiótat m. (ngr. logiótatos, superlativu luĭ lógios, învățat, elocŭent). Sec. 18-19. Maestru, erudit (titlu dat profesorilor Grecĭ).
Sursa: Dicționaru limbii românești

loghiótat/loghiotát (înv.) (-ghi-o-) s. m., pl. loghiótați/loghiotáți
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

loghiotat m. savant grec (ironic despre dascălii fanarioți): loghiotații cari năucesc pe bieții școlari AL. [Gr. mod.].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

LOGHIOTÁT, loghiotați, s. m. (înv.) Învățat grec; titlu dat dascălilor greci în epoca fanariotă. [Acc. și: loghiotát.Pr.: -ghi-o-] – Din ngr. loghiótatos.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

LOGHIÓTAT, loghiotați, s. m. (Grecism înv.) Învățat grec; titlu dat dascălilor greci în epoca fanariotă. [Acc. și: loghiotát.Pr.: -ghi-o-] – Din ngr. loghiótatos.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

loghiotát (loghiotáți), s. m. – Înțelept, persoană cunoscută prin cultura ei. Ngr. λογιώπατος (Tiktin). Sec. XVIII, înv. Este superlativul lui loghios, s. m. (erudit), cuvînt înv., puțin folosit, din ngr. λόγιος (Gáldi 206).
Sursa: Dicționarul etimologic român

loghiótat m. (ngr. logiótatos, superlativu luĭ lógios, învățat, elocŭent). Sec. 18-19. Maestru, erudit (titlu dat profesorilor Grecĭ).
Sursa: Dicționaru limbii românești

loghiótat/loghiotát (înv.) (-ghi-o-) s. m., pl. loghiótați/loghiotáți
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

loghiotat m. savant grec (ironic despre dascălii fanarioți): loghiotații cari năucesc pe bieții școlari AL. [Gr. mod.].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

LOGHIOTÁT, loghiotați, s. m. (înv.) Învățat grec; titlu dat dascălilor greci în epoca fanariotă. [Acc. și: loghiotát.Pr.: -ghi-o-] – Din ngr. loghiótatos.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)