LOCALITÁTE s. f. așezare omenească (oraș, sat etc. (< fr. localité)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
LOCALITÁTE, localități, s. f. Așezare omenească formând o unitate administrativă. ◊ Loc. adj. și adv. Din localitate = (care este) din satul sau din orașul despre care este vorba. – Din fr. localité.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
LOCALITÁTE s.f. Așezare omenească (oraș, sat etc.). [Cf. fr. localité].
Sursa: Dicționar de neologisme
*localitáte f. (d. local; fr. localité [lat. locálitas, -átis, afecțiune locală]). Loc, regiune, ținut: Sinaĭa e o localitate frumoasă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
localitáte s. f., g.-d. art. localitắții; pl. localitắțiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită localitate f. loc anumit, țară specială.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
LOCALITÁTE, localități, s. f. Așezare omenească formând o unitate administrativă. ◊ Loc. adj. și adv. Din localitate = (care este) din satul sau din orașul despre care este vorba. – Din fr. localité.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)