Am găsit 5 definiții pentru cuvantul/cuvintele locțiitor:

LOCȚIITÓR, -OÁRE, locțiitori, -oare, s. m. și f. Persoană care ține locul alteia într-o funcție și îndeplinește o parte din îndatoririle acesteia. [Pr.: -ți-i-] – Loc + țiitor (după fr. lieutenant).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


*locțiitór m. (loc și țiitor, care ține). Formă falsă îld. locotenent saŭ țiitor de loc, înlocuitor saŭ suplinitor.
Sursa: Dicționaru limbii românești

locțiitór (-ți-i-) s. m., pl. locțiitóri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

locțiitor m. cel ce ține locul altuia.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

LOCȚIITÓR, -OÁRE, locțiitori, -oare, s. m. și f. Persoană care ține locul alteia într-o funcție și îndeplinește o parte din îndatoririle acesteia. [Pr.: -ți-i-] – Loc + țiitor (după fr. lieutenant).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)