livéj, livéjuri, s.n. (reg.) zeamă de prune după obținerea țuicii, care devine oțet.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
livéj (livéjuri), s. n. – (Trans., Munt.) Poșircă. – Var. aleveș. Mag. leves „suc, zeamă” (Tiktin; Drăganu, Dacor., IV, 245).Sursa: Dicționarul etimologic român
livéj n., pl. urĭ (ung. leves, cĭorbă). Trans. Munt. Olt. Zeama care rămîne din prune după ce s´a scos țuĭca și care se întrebuințează ca oțet. Iron. Bulearcă, vin prost. – Și aleveș (Dicț.) cu a- ca´n adie, alămîĭe, amiroase. V. lĭură și țigher.
Sursa: Dicționaru limbii românești