LIRA (Lyra), constelație din emisfera boreală, situată între constelațiile Lebăda și Hercule; are patru stele mai strălucitoare decât mărimea, cea mai cunoscută fiind Vega. Numele popular: Ciobanul cu oile.
Sursa: Dicționar enciclopedic
Líra (constelație) s. propriu f., g.-d. LíreiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
LÍRĂ2 s. f. unitatea monetară a unor țări (Cipru, Egipt, Irlanda, Italia, Liban, Siria, Sudan, Turcia). (< it. lira)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
LÍRĂ1 s. f. 1. instrument muzical rudimentar, dintr-o cutie de rezonanță, două brațe în formă de coarne și mai multe coarde ciupite cu un plectru, cu care poeții din antichitate își acompaniau recitarea poemelor. ◊ (fig.) simbol al talentului poetic, al poeziei (lirice). 2. dispozitiv în formă de liră (1), care permite dilatarea unei conducte. 3. priză de curent la vehiculele cu tracțiune electrică. 4. element decorativ în formă de liră (1), în mobila Biedermeier. (< fr. lyre, lat., gr. lyra)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
LÍRĂ1, lire, s. f. 1. Instrument muzical rudimentar, format dintr-o cutie de rezonanță, două brațe în formă de coarne și mai multe coarde, folosit, în antichitate, mai ales la acompaniere, când se recitau poeme. ♦ Fig. Simbol al talentului poetic, al inspirației poetice, al creației poetice, al poeziei (lirice). 2. (Art.) Numele unei constelații din emisfera boreală; Ciobanul-cu-Oile, Oierul. 3. (În sintagma) Liră de dilatație = dispozitiv în formă de liră1 (1) sau de buclă, care permite dilatarea unei conducte pentru fluide fierbinți. – Din fr. lyre, lat. lyra.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a LÍRĂ2, lire, s. f. Numele mai multor unități monetare principale întrebuințate în diferite țări și epoci. ◊ Liră sterlină = unitate bănească principală în Marea Britanie. – Din it. lira.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a LÍRĂ1 s.f. 1. Instrument muzical cu coarde în formă de arc foarte îndoit, cu care poeții din antichitate își acompaniau recitarea poemelor. ♦ (Fig.) Simbol al talentului poetic, al poeziei (lirice). 2. Dispozitiv în formă de liră (1), care permite dilatarea unei conducte. 3. Priză de curent folosită la vehiculele cu tracțiune electrică. 4. Element decorativ în formă de liră (1), utilizat îndeosebi în mobila biedermeier. [< fr. lyre, it. lira, lat., gr. lyra].
Sursa: Dicționar de neologisme
LÍRĂ2 s.f. Denumirea mai multor monede străine din trecut și de astăzi. [< it. lira].
Sursa: Dicționar de neologisme
líră (líre), s. f. – Instrument muzical. Lat. lyra, it. lira (sec. XIX). – Der. (din fr.) liric, adj.; lirism, s. n.Sursa: Dicționarul etimologic român líră (líre), s. f. – Monedă turcă și apoi italiană. – Var. rilă. – Mr., megl. liră. It. lira (sec. XIX). E dubletul lui livră, s. f. (monedă și greutate), din fr. livre. Cf. litră.Sursa: Dicționarul etimologic român 1) líră f., pl. e (lat. [d. vgr.] lýra). La ceĭ vechĭ, un instrument muzical cu coarde atinse cu degetu, ca la chitară. Fig. Inspirațiune poetică, poezie. A părăsi lira, a te lăsa de poezie. O pasăre galinacee cu penele de la coadă în formă de liră. O constelațiune de la nord.
Sursa: Dicționaru limbii românești
2) líră f., pl. e (it. lirà, d. lat. libra, o măsură de greutate și de capacitate; fr. livre. V. litră, livră, nivel). O monetă [!] turcească de aur care, pînă la 1916, valora 22 de francĭ și 78 de banĭ și alta englezească care valora 25,22. În Italia, numele franculuĭ. V. sterlină și pol 1.
Sursa: Dicționaru limbii românești
líră (instrument, monedă) s. f., g.-d. art. lírei; pl. líre; (liră sterlină) simb. Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită liră f. 1. instrument de muzică cu coarde, întrebuințat la cei vechi; 2. fig. inspirațiune poetică: sufletul vostru un înger, inima voastră o liră EM. 3. pasăre ce are penele de la coadă recurbate în formă de liră.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
liră f. monedă turcească de aur în valoare de 22 fr. și 70 bani. [Turc. LIRA, monedă de aur în valoare de 100 piaștri = it. LIRA].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
LÍRĂ1, lire, s. f. 1. Instrument muzical format din două brațe în formă de coame și mai multe coarde, folosit în Antichitate și în Evul Mediu, mai ales la acompaniere, când se recitau poeme. ♦ Fig. Simbol al talentului, al inspirației și al creației poetice, al poeziei (lirice). 2. (Astron.; art.) Numele unei constelații din emisfera boreală; Ciobanul-cu-Oile, Oierul. 3. (în sintagma) Liră de dilatație = dispozitiv în formă de liră1 (1) sau de buclă, care permite dilatarea unei conducte pentru fluide fierbinți. – Din fr. lyre, lat. lyra.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) LÍRĂ2, lire, s. f. Unitate monetară în Cipru, Egipt, Liban, Malta, San Marino, Siria, Turcia. ◊ Liră sterlină = unitate monetară în Marea Britanie. – Din it. lira.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)