LINTÓU s. n. grindă de susținere așezată deasupra unei porți, uși sau ferestre; buiandrug. (< fr. linteau)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
LINTÓU, lintouri, s. n. Element de construcție monolit, dispus orizontal deasupra unei deschideri, pentru a prelua greutatea zidăriei de deasupra; buiandrug. – Din fr. linteau.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
LINTÓU s.n. Element de construcție alcătuit dintr-o grindă de susținere așezată deasupra unei porți, a unei uși sau a unei ferestre; buiandrug. [< fr. linteau].
Sursa: Dicționar de neologisme
lintóu s. n., art. lintóul; pl. lintóuriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită LINTÓU, lintouri, s. n. Element de construcție monolit, dispus orizontal deasupra unei deschideri, pentru a prelua greutatea zidăriei de deasupra; buiandrug. – Din fr. linteau.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)