LINȚÓLIU s. n. giulgiu. (< fr. linceul, lat. linteolum)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
LINȚÓLIU, lințolii, s. n. (Livr.) Giulgiu. – Din lat. linteolum, it. lenzuolo, fr. linceul.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
LINȚÓLIU s.n. Giulgiu. [Pron. -liu. / cf. fr. linceul, lat. linteolum].
Sursa: Dicționar de neologisme
lințolíu (lințólii), s. n. – Giulgiu. It. lenzuolo (sec. XIX), cuvînt de circulație literară.Sursa: Dicționarul etimologic român *lințóliŭ n. (fr. linceul, d. lat. lintéolum, dim. d. linteum, bucată de pînză de in, d. linum, in; it. lenzuólo. V. in, linie). Gĭulgĭ, pînză de acoperit morțiĭ. V. răspete.
Sursa: Dicționaru limbii românești
lințóliu [liu pron. liu] s. n., art. lințóliul; pl. lințólii, art. lințóliile (-li-i-)Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită lințoliu n. giulgiu: pe un pat alb ca un lințoliu EM. (= fr. linceuil).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
LINȚÓLIU, lințolii, s. n. Giulgiu. – Din lat. linteolum, it. lenzuolo, fr. linceul.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)