LINIȘTÍT, -Ă, liniștiți, -te, adj. 1. Lipsit de zgomot, de intensitate, de agitație. 2. Lipsit de griji, de frământări; calm, stăpânit; flegmatic, imperturbabil, placid. – V. liniști.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a liniștít, -ă adj. Neagitat, fără valurĭ, lin: apă liniștită. Fig. Potolit, astîmpărat: copil liniștit. Fără huĭet, fără mișcare: sat liniștit. Adv. În liniște: a trăi liniștit.
Sursa: Dicționaru limbii românești
liniștit a. 1. care nu e turburat de vânturi: mare liniștită; 2. fig4. care nu e agitat: om liniștit.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
LINIȘTÍT, -Ă, liniștiți, -te, adj. 1. Lipsit de zgomot, de intensitate, de agitație. 2. Lipsit de griji, de frământări; calm, stăpânit; flegmatic, imperturbabil, placid. – V. liniști.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
liniștit - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul liniști