LINIOÁRĂ, linioare, s. f. 1. Diminutiv al lui linie; liniuță. 2. Liniuță de unire; cratimă. 3. Fiecare dintre fragmentele unui metru pliabil. [Pr.: -ni-oa-] – Linie + suf. -ioară.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a linioáră f., pl. e. Liniuță, linie mică.
Sursa: Dicționaru limbii românești
linioáră (-ni-oa-) s. f., g.-d. art. linioárei; pl. linioáreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită LINIOÁRĂ, linioare, s. f. 1. Diminutiv al lui linie, liniuță. 2. Liniuță de unire; cratimă. 3. Fiecare dintre fragmentele unui metru pliabil. [Pr.: -ni-oa-] – Linie + suf. -ioară.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)