Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele limbarita:

LIMBÁRIȚĂ, limbarițe, s. f. 1. Plantă cu tulpina dreaptă, ramificată, cu flori mici, albe sau trandafirii, care crește prin locuri umede (Alisma plantago-aquatica). 2. Fig. (Fam.) Tendință, înclinație de a vorbi mult (și fără rost), de a flecări, de a trăncăni. – limbă + suf. -ariță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


limbáriță f., pl. e (d. limbă). Limba broașteĭ, patlagină de apă (alisma plantágo).
Sursa: Dicționaru limbii românești

limbáriță, -e, s.f. – (bot.) Plantă cu tulpină dreaptă, ramificată, cu flori mici, albe sau trandafirii, care crește prin locuri umede; pătlagină de apă (Alismo plantago-aquatica). „Frundză mare, crește laolaltă grămadă și o mănâncă tot felul de marhă” (Papahagi 1925). – Din limbă (< lat. lingua) + -riță.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

limbáriță (fam.) s. f., g.-d. art. limbáriței; pl. limbárițe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

limbariță f. 1. bășică sub limbă; 2. plantă acvatică cu flori mici, albe sau trandafirii (Alisma plantago).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

LIMBÁRIȚĂ, limbarițe, s. f. 1. Plantă cu tulpina dreaptă, ramificată, cu flori mici, albe sau trandafirii, care crește prin locuri umede (Alisma plantago-aquatica). 2. Fig. (Fam.) Tendință, înclinație de a vorbi mult (și fără rost), de a flecări, de a trăncăni. – Limbă + suf. -ariță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)