Am găsit 13 definiții pentru cuvantul/cuvintele liftă:

LIFTÁ vb. I. tr., intr. a trimite mingea (la tenis, tenis de masă, volei etc.) peste fileu prin lovituri de atac care nu se execută cu putere. II. tr. 1. a ridica și a aduce în poziție, cu ajutorul unei macarale, un acoperiș, planșeu etc. 2. a aduce la suprafață țițeiul acumulat în sonde. 3. (fam.) a sâcâi. (< fr. lifter, engl. tolift)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

LIFTÁ, liftez, vb. I. 1. Tranz. (La tenis) A trimite mingea imprimându-i anumite efecte. 2. A scoate la suprafață țițeiul acumulat în sonde. – Din fr. lifter.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


LIFTÁ vb. I. tr., intr. 1. A trimite mingea (la volei, la tenis și la tenis de masă) peste fileu prin lovituri de atac care nu se execută cu putere. 2. A aduce la suprafață țițeiul acumulat în sonde. [< engl. lift, cf. fr. lifter].
Sursa: Dicționar de neologisme

lifta, liftez v. t. a înșela.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

liftá (a ~) vb., ind. prez. 3 lifteáză
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

LIFTÁ, liftez, vb. I. 1. Tranz. (La tenis) A trimite mingea imprimându-i anumite efecte. 2. A scoate la suprafață țițeiul acumulat în sonde. – Din fr. lifter.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

LÍFTĂ, lifte, s. f. 1. Termen injurios dat în trecut de românii ortodocși popoarelor de altă religie; p. ext. termen de ocară dat cotropitorilor. 2. Termen depreciativ pentru un om rău, câinos sau, p. ext. pentru un animal rău. – Din sl. Litva „Lituania”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

líftă (lífte), s. f.1. Lituanian. – 2. Străin, venetic. – 3. Păgîn, necredincios. – Var. (înv.) litvă, liftă. Pol. litwa „lituanian” (Cihac, II, 173), Tiktin); pentru evoluția semantică, cf. Șeineanu, Semasiol., 235.
Sursa: Dicționarul etimologic român

liftă, lifte s. f. (înv., peior.) om rău / hain.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

líftă f., pl. e (din maĭ vechĭu litfă, litvă, de la numele Litveĭ, Lituania, aĭ căreĭ locuitorĭ, Lifteniĭ, eraŭ idolatri în sec. 14 apoĭ catolicĭ, și decĭ „lifte”. Cp. cu lișiță). Fam. Iron. Eretic, străin, om de altă religiune saŭ cu alte obiceĭurĭ: Jidanu-ĭ liftă blestemată.
Sursa: Dicționaru limbii românești

líftă s. f., g.-d. art. líftei; pl. lífte
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

lìftă f. V. litfă: Turci, liftă rea POP.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

LÍFTĂ, lifte, s.f 1. Termen peiorativ dat în trecut de românii ortodocși celor de altă religie; p. ext. denumire atribuită cotropitorilor. 2. Termen depreciativ pentru un om rău, câinos sau, p. ext., pentru un animal rău. – Din sl. Litva „Lituania”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)