LIBAȚIÚNE s. f. v. libație.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a LIBAȚIÚNE s.f. v. libație.
Sursa: Dicționar de neologisme
*libațiúne f. (lat. libátio, -ónis, d. libare, a face libațiune). Vărsare de vin saŭ de alt lichid în onoarea zeilor la ceĭ vechĭ (și chear [!] și azĭ p. morțĭ): libațiunile se făceaŭ de ordinar în aintea [!] sacrificĭuluĭ. Fig. Fam. Acțiunea de a bea mult: a face libațiunĭ copioase. – Și -áție.
Sursa: Dicționaru limbii românești
libați(un)e f. 1. vărsare de vin sau de alt lichid în onoarea unei divinități: să facem trei libații după modul cel antic AL.; 2. fam. sorbirea vinului: a face libațiuni copioase.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
LIBAȚIÚNE s. f. v. libație.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)