Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele libadea:

LIBADEÁ, libadele, s. f. (Înv.) Haină bărbătească lungă. [Var.: lebadeá s. f.] – Din tc. libade.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


libadeá (libadéle), s. f. – Mantou, pardesiu oriental. Tc. libade (Șeineanu, II, 236; Lokotsch 1317), cf. bg., sb. lebade. Sec. XVIII. înv.
Sursa: Dicționarul etimologic român

libadeá și le- f., pl. ele (turc. pers. lebade, lubbade, manta de ploaĭe). Sec. 18-19. Un fel de anteriŭ boĭeresc care se purta pe supt [!] gĭubea. Maĭ pe urmă, manta de dimie pe care o purtaŭ tîrgovețiĭ (Șăin. și Ĭorga, Negoț. 186). V. fermeneá, imurluc.
Sursa: Dicționaru limbii românești

libadeá (înv.) s. f., art. libadeáua, g.-d. art. libadélei; pl. libadéle, art. libadélele
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

libadeà f. od. 1. haină boierească, un fel de anteriu ordinar: Banul cu o libadea de pichet alb pe d’asupra FIL.; 2. haină de târgoveț, manta de dimie: libadea de abă împodobită cu găitan negru FIL. [Turc. LEBADĔ].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

LIBADEÁ, libadele, s. f. (Înv.) Haină bărbătească lungă. [Var.: lebadeá s. f.] – Din tc. libade.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)