lezín, -i, (leziu), s.m. – Flăcău, hoinar (Papahagi 1925; Borșa). Calfă, fecior mai mărișor (Bârlea 1924): „Din gură de lezieș” (Bârlea 1924 II: 30). – Din magh. lézengo „a umbla fără rost” (Papahagi 1925); Din magh. legény (MDA).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș