Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele lexicografie:

LEXICOGRAFÍE s. f. 1. ramură a lingvisticii care stabilește principiile și metodele întocmirii dicționarelor. 2. totalitatea dicționarelor de care dispune o limbă, un domeniu. (< fr. lexicographie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme


LEXICOGRAFÍE s. f. Disciplină a lingvisticii care stabilește principiile și metodele practice de întocmire a dicționarelor. ♦ Totalitatea dicționarelor (dintr-o țară, dintr-o epocă, dintr-un domeniu etc.). – Din fr. lexicographie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

LEXICOGRAFÍE s.f. Știința și practica întocmirii dicționarelor. [Gen. -iei. / < fr. lexicographie, cf. gr. lexikon – lexic, graphein – a scrie].
Sursa: Dicționar de neologisme

LEXICOGRAFÍE (‹ fr. {i}; {s} gr. lexikon „dicționar” + graphein „a scrie”) s. f. Disciplină a lingvisticii care stabilește principiile și metodele practice de întocmire a dicționarelor (selecția cuvintelor-titlu care determină mărimea și natura viitorului dicționar, aranjarea termenilor în funcție de o anumită ordine: cronologică, logică etc., stilul definițiilor alegerea exemplelor – citate sau fraze elaborate de autor, modul de tratare al omonimiei, polisemiei, sinonimiei, introducerea neologismelor). Primele culegeri de cuvinte au fost întocmite încă din Antichitate, în special în mediul alexandrin, unde au fost întocmite liste cu termeni poetici. Acestora le-a urmat în mediul roman și bizantin diferite culegeri de cuvinte privind în special anumite discipline. Pentru perioadele următoare pot fi menționate în lumea europeană, lucrările: Etimologicarum sive originum libri XX, cunoscută ca „Etymologiae” a lui Isidor din Sevilla (sec. 6-7), cu un caracter universal și enciclopedic, întocmit pe baza lucrărilor fraților R. și H. Estienne, Thesaurus Linguae Latinae și Thesaurus Linguae Grecae; Glossarium mediae et infimae latinitatis (1678) de Ch. Du Cange, Totius latinitatis lexicon (1711) de E. Forcellini. Bazele l. moderne au fost puse de S. Johnson (pentru limba engleză), E. Littré și P. Larousse (pentru limba franceză). ♦ Totalitatea dicționarelor dintr-o epocă.
Sursa: Dicționar enciclopedic

*lexicografíe f. (d. lexicograf). Știința lexicografuluĭ, știința de a face dicționare.
Sursa: Dicționaru limbii românești

lexicografíe (-co-gra-) s. f., art. lexicografía, g.-d. lexicografíi, art. lexicografíei
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

lexicografie f. știința lexicografului.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

LEXICOGRAFÍE s. f. Disciplină a lingvisticii care stabilește principiile și metodele practice de întocmire a dicționarelor. ♦ Totalitatea dicționarelor (dintr-o țară, dintr-o epocă, dintr-un domeniu etc.). – Din fr. lexicographie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)