LEVÍT s. m. preot la vechii evrei. (< fr. lévite)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
LEVÍT s.m. (Ist.) Preot la vechii evrei. [Cf. fr. lévite, lat.t. levita. < ebr. Lewi – nume propriu, însemnând „acela care unește”].
Sursa: Dicționar de neologisme
*levít m. (lat. levíta și levítes, d. numele tribuluĭ luĭ Levi). Jidan (din tribu luĭ Levi) dedicat servicĭuluĭ templuluĭ. Fig. Poet. Preut [!].
Sursa: Dicționaru limbii românești
LEVÍT (‹ fr.; cuv. ebr.) s. m. (În „Vechiul Testament”) Membru al tribului lui Levi, din care recrutau, la vechii evrei, preoții, având funcții administrative, juridice și muzicale.Sursa: Dicționar enciclopedic levít (nume etnic biblic) s. m., pl. levíțiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită