Am găsit 10 definiții pentru cuvantul/cuvintele levantin:

LEVANTÍN, -Ă I. adj., s. m. f. 1. (locuitor) din Levant. 2. (depr.) necinstit, ipocrit, intrigant. II. adj., s. n. (din) ultimul etaj al pliocenului din România. (< fr. levantin)
Sursa: Marele dicționar de neologisme


LEVANTÍN, -Ă, levantini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația de bază a Levantului sau era originară de acolo; p. restr. negustor originar din aceste locuri. 2. Adj. Care aparține Levantului sau populației lui, privitor la Levant sau la populația lui, specific Levantului. ♦ (Depr.) Necinstit, ipocrit, intrigant. – Din fr. levantin.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

LEVANTÍN, -Ă adj., s.m. și f. 1. (Locuitor) care aparține Levantului, din Levant, specific Levantului. 2. (Depr.) Necinstit, ipocrit, intrigant. 3. (Geol.) (Care aparține de) ultimul etaj al pliocenului din România. [Cf. it. levantino, fr. levantin, cf. Levant – denumire dată în trecut litoralului răsăritean al Mării Mediterane].
Sursa: Dicționar de neologisme

*levantín, -ă adj. (it. levantino). Din Levant: regiunile levantine. Subst. Locuitor din Levant (maĭ ales vorbind de ceĭ ce nu-s nicĭ Turcĭ, nicĭ Arabĭ).
Sursa: Dicționaru limbii românești

LEVANTIN, ultimul etaj (vârstă) al Pliocenului din România, în depozite lacustre, caracterizat prin lamelibranhiate, gasteropode și mamifere; uneori, conține lignit.
Sursa: Dicționar enciclopedic

levantín1 (locuitor) adj. m., s. m., pl. levantíni; adj. f., s. f. levantínă; pl. levantíne
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

levantín2 (etaj al pliocenului) s. n.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

!levantín3/levantínă (țesătură) (înv.) s. n./s. f.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

levantin a. și m. originar din Levant.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

LEVANTÍN, -Ă, levantini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Levant; p. restr. negustor originar din Levant. 2. Adj. Care aparține Levantului sau levantinilor, privitor la Levant ori la levantini. ♦ (Depr.) Necinstit, ipocrit, intrigant. – Din fr. levantin.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)