LEMNÚȘ, lemnușuri, s. n. (Reg.) 1. Chibrit. 2. (Bot.) Lemnul-domnului. – Lemn + suf. -uș.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a lemnúș (plantă) s. m. (s. n.), pl. lemnuși (lemnușuri)
Sursa: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine
lemnúș n. (d. lemn). Mold. Bacan, lemn roș, haematóxylon campechiánum, un arbore din America Centrală. Se vinde în așchiĭ mărunte și servește la colorat ouăle, ĭar în medicină scoarța luĭ se dă ca astringent contra diareiĭ cronice. Trans. Lemnu Domnuluĭ, un copăcel. Chibrit.
Sursa: Dicționaru limbii românești
lemnúș, -uri, s.n. – (bot.) Lemnul Domnului (Artemisia abrotanum): „De-aici până-n Seleuș / Tot îs corciuri de lemnuși” (Bârlea 1924 I: 201). – Din lemn (< lat. lignum) + -uș.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
lemnúș (reg.) s. n., pl. lemnúșe/lemnúșuriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită lemnuș n. Bot. lemnu-Domnului.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
LEMNÚȘ, lemnușe, s. n. (Reg.) 1. Chibrit. 2. (Bot.) Lemnul-Domnului. [Pl. și: lemnușuri] – Lemn + suf. -uș.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
LEMNÚȘ, lemnușuri, s. n. (Reg.) 1. Chibrit. 2. (Bot.) Lemnul-domnului. – Lemn + suf. -uș.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a lemnúș (plantă) s. m. (s. n.), pl. lemnuși (lemnușuri)
Sursa: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine
lemnúș n. (d. lemn). Mold. Bacan, lemn roș, haematóxylon campechiánum, un arbore din America Centrală. Se vinde în așchiĭ mărunte și servește la colorat ouăle, ĭar în medicină scoarța luĭ se dă ca astringent contra diareiĭ cronice. Trans. Lemnu Domnuluĭ, un copăcel. Chibrit.
Sursa: Dicționaru limbii românești
lemnúș, -uri, s.n. – (bot.) Lemnul Domnului (Artemisia abrotanum): „De-aici până-n Seleuș / Tot îs corciuri de lemnuși” (Bârlea 1924 I: 201). – Din lemn (< lat. lignum) + -uș.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
lemnúș (reg.) s. n., pl. lemnúșe/lemnúșuriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită lemnuș n. Bot. lemnu-Domnului.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
LEMNÚȘ, lemnușe, s. n. (Reg.) 1. Chibrit. 2. (Bot.) Lemnul-Domnului. [Pl. și: lemnușuri] – Lemn + suf. -uș.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
LEMNÚȘ, lemnușuri, s. n. (Reg.) 1. Chibrit. 2. (Bot.) Lemnul-domnului. – Lemn + suf. -uș.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a lemnúș (plantă) s. m. (s. n.), pl. lemnuși (lemnușuri)
Sursa: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine
lemnúș n. (d. lemn). Mold. Bacan, lemn roș, haematóxylon campechiánum, un arbore din America Centrală. Se vinde în așchiĭ mărunte și servește la colorat ouăle, ĭar în medicină scoarța luĭ se dă ca astringent contra diareiĭ cronice. Trans. Lemnu Domnuluĭ, un copăcel. Chibrit.
Sursa: Dicționaru limbii românești
lemnúș, -uri, s.n. – (bot.) Lemnul Domnului (Artemisia abrotanum): „De-aici până-n Seleuș / Tot îs corciuri de lemnuși” (Bârlea 1924 I: 201). – Din lemn (< lat. lignum) + -uș.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
lemnúș (reg.) s. n., pl. lemnúșe/lemnúșuriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită lemnuș n. Bot. lemnu-Domnului.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
LEMNÚȘ, lemnușe, s. n. (Reg.) 1. Chibrit. 2. (Bot.) Lemnul-Domnului. [Pl. și: lemnușuri] – Lemn + suf. -uș.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)