LEGĂNÁT1 s. n. Faptul de a (se) legăna. – V. legăna.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a LEGĂNÁT2, -Ă, legănați, -te, adj. 1. (Despre felul de a umbla) Care se mișcă ritmic într-o parte și în alta; bălăbănit2. 2. Fig. (Despre voce, vorbe) Tărăgănat. – V. legăna.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
legănát, -ă adj. Care se leagănă: mers, pas legănat. Adv. Legănîndu-se: a merge legănat.
Sursa: Dicționaru limbii românești
legănát s. n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită legănat a. 1. dat în leagăn: copil legănat; 2. clătinat: arbore legănat de vânt; 3. fig. în șir: nu știu să zică două boabe legănate ISP.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
LEGĂNÁT1 s. n. Faptul de a (se) legăna. – V. legăna.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) LEGĂNÁT2, -Ă, legănați, -te, adj. 1. Care se mișcă ritmic într-o parte și în alta; bălăbănit2. 2. Fig. (Despre voce, vorbe) Tărăgănat. – V. legăna.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
Forme flexionare:
legănat - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul legăna