LEGAȚIÚNE s. f. v. legație.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a LEGAȚIÚNE s.f. v. legație.
Sursa: Dicționar de neologisme
*legațiúne f. (lat. legátio, -ónis. V. a- și de-legațiune). Funcțiunea de legat. Însărcinarea dată unuĭ trimes [!] (ministru plenipotențiar) de a reprezenta un stat în alt stat. Localu (cancelaria) acestuĭ trimes. Funcționariĭ acesteĭ cancelariĭ la un loc. – Și -áție.
Sursa: Dicționaru limbii românești
legațiune f. 1. personalul unei ambasade; 2. palatul unde rezidă.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
LEGAȚIÚNE s. f. v. legație.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)