LEGATÁR, -Ă s. m. f. beneficiar al unui legat2. (< fr. légataire, lat. legatarius)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
LEGATÁR, -Ă, legatari, -e, s. m. și f. Persoană care beneficiază de un legat2. – Din fr. légataire, lat. legatarius.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
LEGATÁR, -Ă s.m. și f. Beneficiar al unui legat. ◊ Legatar universal = cel căruia cineva îi lasă prin testament întreaga sa avere. [Cf. fr. légataire, lat. legatarius].
Sursa: Dicționar de neologisme
*legatár, -ă s. (lat. legatarius). Acela căruĭa i s´a lăsat ceva pin [!] testament: legatar universal.
Sursa: Dicționaru limbii românești
legatár s. m., pl. legatáriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită legatar m. cui s’a lăsat un legat: legatar universal.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
LEGATÁR, -Ă, legatari, -e, s. m. și f. Persoană în favoarea căreia se face un legat2. – Din fr. legataire, lat. legatarius.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)