LEGALIZÁRE s. f. acțiunea de a legaliza. ◊ (jur.) atestare de către notariatul de stat a autenticității semnăturii după un act sau a conformității unei copii, a unei traduceri, cu originalul. (< legaliza)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
LEGALIZÁRE, legalizări, s. f. Acțiunea de a legaliza și rezultatul ei. – V. legaliza.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
LEGALIZÁRE s.f. Acțiunea de a legaliza și rezultatul ei. ♦ (Jur.) Atestare de către notariatul de stat a autenticității semnăturii de pe un act sau a conformității unei copii, a unei traduceri cu originalul etc. [< legaliza].
Sursa: Dicționar de neologisme
legalizáre s. f., g.-d. art. legalizắrii; pl. legalizắriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită legalizare f. mărturisire prin care un funcționar public certifică autenticitatea unei semnături.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
LEGALIZÁRE, legalizări, s. f. Acțiunea de a legaliza și rezultatul ei. ♦ Atestare de către un notar public a autenticității semnăturii unui înscris sau a conformității unei copii, a unei traduceri etc. cu originalul. – V. legaliza.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
legalizare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul legaliza