Am găsit 12 definiții pentru cuvantul/cuvintele lectură:

LECTURÁ vb. tr. 1. a citi. 2. a citi un manuscris în vederea pregătirii pentru tipar. (< lectură)
Sursa: Marele dicționar de neologisme


LECTURÁ, lecturez, vb. I. Tranz. (Rar) A citi. – Din lectură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

LECTURÁ vb. I. tr. (Rar) A citi. [< lectură].
Sursa: Dicționar de neologisme

lecturá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 lectureáză
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

LECTURÁ, lecturez, vb. I. Tranz. (Rar) A citi. – Din lectură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

LECTÚRĂ s. f. 1. faptul de a citi; citit, citire. ◊ text, bucată de citit. 2. culegerea informațiilor înregistrate în memoria unui calculator electronic. (< fr. lecture)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

LECTÚRĂ, lecturi, s. f. Faptul de a citi1; citit, citire. ◊ Sală de lectură = încăpere amenajată pe lângă o bibliotecă, în care publicul poate citi cărți, reviste etc. Lectură particulară = cărțile citite de un elev în afara manualelor. – Din fr. lecture, lat. lectura.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

LECTÚRĂ s.f. Faptul de a citi; citit, citire. ♦ Text, bucată de citit. [< fr. lecture].
Sursa: Dicționar de neologisme

*lectúră f., pl. ĭ (mlat. lectura). Citire, acțiunea de a citi: pin [!] lectură mă distrez. Ceĭa ce se citește: o lectură folositoare. Arta de a citi: a-ĭ învăța pe copiĭ lectura.
Sursa: Dicționaru limbii românești

lectúră s. f., g.-d. art. lectúrii; pl. lectúri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

lectură f. citire.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

LECTÚRĂ, lecturi, s. f. Faptul de a citi; citit1, citire. ◊ Sală de lectură = încăpere amenajată pe lângă o bibliotecă, în care publicul poate citi cărți, reviste etc. Lectură particulară = cărțile citite de un elev în afara manualelor. ♦ (Inform.) Culegere a informațiilor înregistrate în memoria calculatoarelor electronice. – Din fr. lecture, lat. lectura.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)