Am găsit 24 de definiții pentru cuvantul/cuvintele leah:

LEAH, -Ă, leși, s. m. și f. (Înv.) Polonez. [Var.: leș s. m.] – Din ucr. ljach.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


leáh (leáhuri), s. n. – Dependințe, accesorii. – Var. leau. Sl. lecha „scîndură, arie”.
Sursa: Dicționarul etimologic român

leáh (-léhi), s. m. – Polonez. – Var. (înv.) leav, leș. Sl. lĕchŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 29; Byhan 317), cf. rut. ljach, tc. leh.Der. leașcă, s. f. (poloneză); leșesc, adj. (polon); leșește, adv. (ca polonezii); Lehia, s. f. (Polonia, înv.); Lehliu, nume propriu, din tc. lehli „polonez”.
Sursa: Dicționarul etimologic român

leah și leav, leáșcă d., pl. Leșĭ, Lește. (vrus. Lĭehŭ, Lĕahŭ, pol. Lech, Lach, vsl. Lenhŭ. Bern. 1, 705). Vechĭ. Azĭ pop. Polon. V. leșesc.
Sursa: Dicționaru limbii românești

leah, lehi, s.n. – Polonez. Supranume (ex. Ioana Leahului). – Sl. lěchǔ, prin intermediul ucr. ljach (DER).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

leah (înv.) s. m., pl. leși
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

Leah a. și m. (pl. Leși), numele arhaic și popular al Polonului: cu Leahul, cu Maghiarul, cu Turcul încruntat AL. [Rus. LĬEHŬ].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

LEAH, -Ă, Ieși, s. m. și f. (înv.) Polonez. [Var.: leș s. m.] – Din ucr. ljach.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

LEAH, -Ă, leși, s. m. și f. (Înv.) Polonez. [Var.: leș s. m.] – Din ucr. ljach.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

leáh (leáhuri), s. n. – Dependințe, accesorii. – Var. leau. Sl. lecha „scîndură, arie”.
Sursa: Dicționarul etimologic român

leáh (-léhi), s. m. – Polonez. – Var. (înv.) leav, leș. Sl. lĕchŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 29; Byhan 317), cf. rut. ljach, tc. leh.Der. leașcă, s. f. (poloneză); leșesc, adj. (polon); leșește, adv. (ca polonezii); Lehia, s. f. (Polonia, înv.); Lehliu, nume propriu, din tc. lehli „polonez”.
Sursa: Dicționarul etimologic român

leah și leav, leáșcă d., pl. Leșĭ, Lește. (vrus. Lĭehŭ, Lĕahŭ, pol. Lech, Lach, vsl. Lenhŭ. Bern. 1, 705). Vechĭ. Azĭ pop. Polon. V. leșesc.
Sursa: Dicționaru limbii românești

leah, lehi, s.n. – Polonez. Supranume (ex. Ioana Leahului). – Sl. lěchǔ, prin intermediul ucr. ljach (DER).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

leah (înv.) s. m., pl. leși
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

Leah a. și m. (pl. Leși), numele arhaic și popular al Polonului: cu Leahul, cu Maghiarul, cu Turcul încruntat AL. [Rus. LĬEHŬ].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

LEAH, -Ă, Ieși, s. m. și f. (înv.) Polonez. [Var.: leș s. m.] – Din ucr. ljach.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

LEAH, -Ă, leși, s. m. și f. (Înv.) Polonez. [Var.: leș s. m.] – Din ucr. ljach.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

leáh (leáhuri), s. n. – Dependințe, accesorii. – Var. leau. Sl. lecha „scîndură, arie”.
Sursa: Dicționarul etimologic român

leáh (-léhi), s. m. – Polonez. – Var. (înv.) leav, leș. Sl. lĕchŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 29; Byhan 317), cf. rut. ljach, tc. leh.Der. leașcă, s. f. (poloneză); leșesc, adj. (polon); leșește, adv. (ca polonezii); Lehia, s. f. (Polonia, înv.); Lehliu, nume propriu, din tc. lehli „polonez”.
Sursa: Dicționarul etimologic român

leah și leav, leáșcă d., pl. Leșĭ, Lește. (vrus. Lĭehŭ, Lĕahŭ, pol. Lech, Lach, vsl. Lenhŭ. Bern. 1, 705). Vechĭ. Azĭ pop. Polon. V. leșesc.
Sursa: Dicționaru limbii românești

leah, lehi, s.n. – Polonez. Supranume (ex. Ioana Leahului). – Sl. lěchǔ, prin intermediul ucr. ljach (DER).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

leah (înv.) s. m., pl. leși
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

Leah a. și m. (pl. Leși), numele arhaic și popular al Polonului: cu Leahul, cu Maghiarul, cu Turcul încruntat AL. [Rus. LĬEHŬ].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

LEAH, -Ă, Ieși, s. m. și f. (înv.) Polonez. [Var.: leș s. m.] – Din ucr. ljach.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)