Am găsit 5 definiții pentru cuvantul/cuvintele leacă:

LEÁCĂ adv. v. oleacă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


leácă s. f. – Pic, cîtime mică, fărîmă, pișcătură, fir, bob, strop. (Se folosește numai cu art. indef. oleacă „puțin”). Ngr. ὀλιγάϰι dim. al lui ὀλίγο (Cihac, II, 680; Philippide, Principii, 107; Scriban). Ngr. se pronunță și ὀλιάϰι; cf. abruz. licca „un pic”. A ajuns să se confunde cu leac „remediu”, prin obișnuința de a administra medicamentele în cantități foarte mici; din această confuzie rezultă leac, s. n. (pic), de leac (încrucișat cu de loc) „complet, total, fără limite”. Pentru separarea lui o, considerat greșit ca art., cf. strachină și, în sens contrar, omidă.
Sursa: Dicționarul etimologic român

leácă (ea dift.) f. (ngr. oligáki și oliáki, puțintel, dim. d. oligos, puțin, prefăcut în o leacă după o țîră, o bucată. Cp. și cu vsl. olĕkŭ, otŭlĕkŭ, rămășiță). Est. Puțin: o leacă de pîne [!], de apă; a do mi [!] o leacă. – Se scrie ob. oleacă. V. lecuță.
Sursa: Dicționaru limbii românești

leacă f. Mold. puțin de tot: o leacă de vin, așteaptă o leacă. [Gr. mod. OLIGAKI (vocala inițială considerată ca pronume)].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

LEÁCĂ adv. v. oleacă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)