Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele laureat:

LAUREÁT, -Ă, laureați, -te, s. m. și f. Persoană, colectiv etc. care a obținut un premiu pentru merite remarcabile în domeniul științei, al literaturii, al artei etc. ◊ (Adjectival) Colectiv laureat. [Pr.: la-u-re-at] – Din fr. lauréat, lat. laureatus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


LAUREÁT, -Ă adj., s. m. f. 1. (la romani) învingător în competiții, căruia i se decerna în semn de cinstire o cunună de lauri. 2. (persoană, colectiv) care a obținut un înalt premiu pentru merite deosebite într-un domeniu de activitate. (< fr. lauréat, lat. laureatus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

LAUREÁT s.m. și f. 1. (La romani) Învingător în competiții căruia i se decerna în semn de cinstire o cunună de lauri. 2. Cel care a obținut un înalt premiu pentru meritele sale într-un domeniu de activitate. [Pron. la-u-re-at. / < fr. lauréat, cf. lat. laureatus].
Sursa: Dicționar de neologisme

*laureát, -ă adj. și s. (lat. laureatus, încoronat cu laur, cu dafin). Care a obținut o coronă [!] de laurĭ, o mare distincțiune: poet laureat. Care a obținut un premiŭ academic.
Sursa: Dicționaru limbii românești

laureát (la-u-re-at) s. m., pl. laureáți
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

laureat a. încoronat cu lauri: poet laureat. ║ m. cel ce a obținut un premiu academic.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

LAUREÁT, -Ă, laureați, -te, s. m. și f. Persoană, colectiv etc. care a obținut un premiu pentru merite remarcabile în domeniul științei, al literaturii, al artei etc. ◊ (Adjectival) Colectiv laureat. [Pr.: la-u-re-at] – Din fr. lauréat, lat. laureatus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

laureat - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul laurea