*lanskenét m. (fr. lansquenet, d. germ. landsknecht, d. land, țară, și knecht, servitor). Infanterist german mercenar care lupta supt [!] insignele naționale și era comandat de un ofițer tot în limba luĭ (sec. 15-16): mulțĭ lanskenețĭ aŭ servit în Francia în timpu războaĭelor de religiune. S. n., pl. e și urĭ. Un joc de cărțĭ în care ĭeĭ o carte p. tine și alta p. adversar, și pe urmă tragĭ alte cărțĭ pînă ce vine una care seamănă cu a ta, și atuncĭ cîștigĭ, saŭ cu a adversaruluĭ, și atuncĭ perzĭ [!].
Sursa: Dicționaru limbii românești
lanskenet n. un joc în cărți.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a