Am găsit 9 definiții pentru cuvantul/cuvintele lada:

LADA, Josef (1887-1957), pictor și desenator ceh. Ilustrație de carte remarcabilă prin umorul ei („Peripețiile bravului soldat Svejk în războiul mondial” de J. Hašek) și caricaturi.
Sursa: Dicționar enciclopedic


LÁDĂ, lăzi s. f. Cutie mare de scânduri, de tablă, de carton etc. în care se păstrează sau se transportă diferite lucruri. – Din germ. Lade.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

ládă (lắzi), s. f. 1. Cufăr de lemn. – 2. Sipet, casă de bani. – 3. (Trans. de S.) Sicriu, coșciug. – 4. (Trans., Banat) Sertar. Germ. Lade, prin intermediul mag. láda (DAR) sau al sl. (cr., slov., pol., rut.) lada, cf. sb. lad (Miklosich, Fremdw., 104; Cihac, II, 163; Conev 82). – Der. lădiță, s. f.
Sursa: Dicționarul etimologic român

LÁDĂ (‹ germ.) s. f. Cutie de dimensiuni mari, din lemn, carton, tablă etc., uneori cu capac, în care se păstrează sau se transportă diferite obiecte, materiale etc. ◊ L. de zestre = piesă importantă din mobilierul rustic românesc, cu capac plan sau bombat, lucrată de obicei din lemn de fag și împodobită cu crestături sau cu picturi, destinată păstrării unor bunuri ale miresei (așternuturi, îmbrăcăminte, covoare etc.). ◊ L. de Brașov (sau brașoveancă) este pictată mai ales cu elemente florale.
Sursa: Dicționar enciclopedic

ládă f., pl. lăzĭ (rut. pol. ceh. lada, ung. láda, d. germ. lade, ladă, care vine d. laden, a încărca; flamand laeye, fr. laie, cutia supapelor la orgă. V. lăduncă). Lacră, tron, mobilă de lemn în patru colțurĭ de ținut haĭne și alte lucrurĭ. Conținutu eĭ: o ladă de cărțĭ. Lada la mine, și cheĭa la tine (Iron.), lada lăsată la altu în păstrare nu e în siguranță, chear [!] încuĭată. V. cutie.
Sursa: Dicționaru limbii românești

ládă, lăzi, s.f. – Covată (Felecan 1983). – Din germ. Lade.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

ládă s. f., g.-d. art. lắzii; pl. lăzi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

ladă f. 1. mobilă de lemn în care se pune și se păstrează bine haine, bani, etc.; 2. conținutul ei: o ladă de cărți. [Nemț. LADE, printr’un intermediar săsesc].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

LÁDĂ, lăzi, s. f. Cutie mare de scânduri, de tablă, de carton etc. în care se păstrează sau se transportă diferite lucruri. – Din germ. Lade.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)