Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele lăcuitor:

LĂCUITÓR2, -OÁRE, lăcuitori, -oare, s. m. și f. Lucrător specializat în lucrări de lăcuire. [Pr.: -cu-i-] – Lăcui + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


LĂCUITÓR1, -OÁRE s. m. și f. v. locuitor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

lăcuitór, -i, (lăcuitoriu), s.m. – (pop.) Locuitor: „Eu, robul lui Dumnezeu, popa Costan Moldovan, fiind lăcuitoriu întrácest sat...” (Săsar, 1798; cf. Dariu Pop 1938: 79). – Din locui / lăcui + -tor.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

lăcuitór (-cu-i-) s. m., pl. lăcuitóri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

LĂCUITÓR1, -OÁRE s. m. și f. v. locuitor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

LĂCUITÓR2, -OÁRE, lăcuitori, -oare, s. m. și f. Lucrător specializat în lucrări de lăcuire. [Pr.: -cu-i-] – Lăcui + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)