LĂUZÍE s. f. Starea lăuzei; timpul cât femeia este lăuză. [Pr.: lă-u-. – Var.: lăhuzíe, lehuzíe s. f.] – Lăuză + suf. -ie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a lăuzíe (lă-u-) s. f., art. lăuzía, g.-d. lăuzíi, art. lăuzíeiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
lăuzie f. starea de lăuză și timpul cât rămâne în pat.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
LĂUZÍE s. f. Starea lăuzei; timpul cât femeia este lăuză. [Pr.: lă-u-. – Var. lăhuzíe, lehuzíe s. f.] – Lăuză + suf. -ie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)