Am găsit 29 de definiții pentru cuvantul/cuvintele k:

K s. m. invar. A paisprezecea literă a alfabetului limbii române, folosită în scrierea numelor proprii și în neologisme cu caracter internațional; sunete notate cu această literă: a) consoană oclusivă palatală (2) surdă (2), cu valoarea grupului de litere ch înainte de e și i; b) consoană oclusivă velară surdă, cu valoarea literei c. [Pr.: ca].
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


k [cit. ca / cápa] s. m. / s. n., pl. k / k-uri [cit. cá-uri]
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

k (numai în scris) I conj. 1. ca. 2. că. II s. m. materie fecală.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

K s. m. invar. 1. A paisprezecea literă a alfabetului limbii române folosită în scrierea unor neologisme; sunetele notate cu această literă: a) consoană oclusivă palatală surdă, cu valoarea grupului de litere ch înainte de e și i; b) consoană oclusivă, velară, surdă, cu valoarea literei c, în alte poziții. 2. Simbol chimic pentru potasiu (kaliu). 3. (INFORM.) Simbol pentru kilooctet sau kilobyte. 4. Bandă K. = bandă de frecvențe cuprinse între 18 și 27 GHz, utilizată în telecomunicațiile prin satelit.
Sursa: Dicționar enciclopedic

ºK (METR.), simbol pentru grad Kelvin.
Sursa: Dicționar enciclopedic

k (METR.), simbol pentru prefixul kilo-.
Sursa: Dicționar enciclopedic

KĀLῙ (Deri-kālῑ „zeița neagră”) (în mitologia vedică), divinitate personificând mânia și groaza. Simbol al sorții potrivnice. Fiica lui Himavān (zeu întruchipând Himalaya) și soția zeului Șiva. Reprezentată cu dinți de fiară și cu trei ochi, cu patru mâni, ținând în fiecare un atribut al cruzimii sale (un craniu, un lotus, un cuțit, o sabie). Numită și „distrugătoarea timpului” (la sfârșitul erei Kāliyuga, a cărei patroană nefastă este, zeița K. se va înfășura, împreună cu lumea, într-un văl de beznă, creând astfel premisele absolute ale sfârșitului lumii).
Sursa: Dicționar enciclopedic

KĀLIDĀSA (sec. 4-5), poet și dramaturg indian. Cel mai de seamă reprezentant al literaturii culte clasice indiene. Probabil rezident la curtea lui Chandragupta II din Ujjain. Poeme epico-lirice („Nașterea lui Kumāra”, „Povestea neamului Raghu”, „Norul vestitor”), drame („Sakuntala” – capodopera sa) scrise în sanscrită, remarcabile prin delicatețea analizei psihologice, lirism și virtuozitate stilistică.
Sursa: Dicționar enciclopedic

KĀMASŪTRA (cuv. sanscrit „Cugetări asupra iubirii”), operă în proză și versuri, atribuită lui Vātsyāyana Mallanāga (sec. 4-5); cuprinde metode și reguli ale actului sexual, privit ca un important moment din viața omului.
Sursa: Dicționar enciclopedic

KĀNGCHENJUNGA v. Kānchenjunga.
Sursa: Dicționar enciclopedic

KᾹRLῙ (KARLE, KᾹRLᾹ), sit arheologic în India (Mahārāshtra), unul dintre cele mai mari sanctuare budiste de tip caitya (c. 120 d. Hr.).
Sursa: Dicționar enciclopedic

KᾹRŪN, râu în partea de V a Iranului, afl. stg. al fl. Shatt al-Arab, în amonte de Abādān; 850 km. Izv. din M-ții Zagros, unde are un curs vijelios, iar în aval de Ahvāz devine navigabil.
Sursa: Dicționar enciclopedic

KŌFU, oraș în Japonia (Honshū), la 150 km V de Tōkyō; 200,6 mii loc. (1990). Centru comercial. Ind. mătăsii, a sticlăriei și alim. Turism. Castel (sec. 16).
Sursa: Dicționar enciclopedic

k m. A un-spre-zecea literă a alfabetuluĭ latin. În limba lat., la început, se întrebuința îld. C, ĭar C îld. G. Pe urmă, cînd C s´a întrebuințat îld. K și s´a introdus și G, a rămas K numaĭ în cîteva prescurtărĭ. În limba rom. se întrebuințează numaĭ în cuv. străine, și tot așa e și în cele-lalte limbĭ romanice. În ainte [!] de E și I, Româniĭ și Italieniĭ o înlocuĭesc cu CH: rom. cheĭe, it. chiave.
Sursa: Dicționaru limbii românești

K2, CHOGORI [tʃogóri] DAPSANG, QOGIR FENG sau GODWIN AUSTEN [gɔduin ɔstin], vârf în masivul Karokorum, al doilea din lume după Chomolungma (Everest), Situat la granița dintre China și Pakistan. Alt.: 8.611 m. Alcătuit din gnaisuri și granite. Între K2 și vf. Gasherbrum II se află ghețarul Baltoro. Escaladat pentru prima oară la 31 iul. 1954 de Lino Lacedelli și Achile Compagnoni, membri ai expediției italiene conduse de Ardito Desio.
Sursa: Dicționar enciclopedic

KᾹMIL PAȘA, Mustafa (1874-1908), om politic și publicist egiptean. Fondator (1894) și președinte (din 1907) al Partidului Național Egiptean, conducător al mișcării de eliberare națională a Egiptului. A luptat pentru îndepărtarea trupelor britanice din Egipt.
Sursa: Dicționar enciclopedic

KᾹNCHENJUNGA [kəntʃəndʒuŋga] (în tibetană „cele cinci comori ale zăpezilor”), masiv muntos în Himalaya, între Nepal și India. Alt. max.: 8.598 m (al treilea vârf de pe Pământ, după Chomulungma și K2). Numeroși ghețari, cu lungimi până la 26 km, care coboară până la 4.000 m alt. Escaladat pentru prima oară la 25 mai 1955 de membrii (J. Brown, G. Band, N. Hardie, T. Streather) unei expediții britanice conduse de Ch. Evans. Cunoscut și sub numele de Kāngchenjunga.
Sursa: Dicționar enciclopedic

KᾹNCHIPURAM [kənchipuram], oraș în SE Indiei (Tamil Nadu), pe coasta Coromandel, la 64 km SV de Madras; 145 mii loc. (1991). Aici se află 108 temple ale lui Șiva și 18 ale lui Vișnu (sec. 8-16). Capitala statelor Chola (sec. 2 î. Hr.) și apoi Pallava (sec. 3-9). Unul dintre cele șapte orașe sfinte. Cucerit de britanici în sec. 18. Cunoscut și sub numele de Conjeeveram.
Sursa: Dicționar enciclopedic

KᾹTHIᾹWᾹR [kátiəuar], peninisulă în V Indiei (Gujarat), la Marea Arabiei, cuprinsă între G. Kachchh, în NV, și G. Khambhāt (Cambay), în SE, legată de partea continentală printr-un istm de c. 100 km lățime; c. 60,7 mii km2. Relief de podiș (bazalte și gnaisuri), cu alt. max. de 1.117 m (vf. Gorakhnath). Vegetație de savană. Parcul național Gir. Temple budiste și jainiste.
Sursa: Dicționar enciclopedic

KᾹTHRῙNᾹ (JABAL ~) (KATHERINA GEBEL), cel mai înalt vârf din pen. Sinai (Egipt), situat în partea sudică a acesteia. Alt.: 2.637 m.
Sursa: Dicționar enciclopedic

KᾹTIB ÇELEBῙ [ketəb tʃalabi] (pseudonimul lui Mustafa ibn Abdullah, cunoscut și sub numele de Hāgῑ Halifā) (1609-1657), istoric, geograf și erudit turc. Observator atent al declinului societății otomane. Autorul unei enciclopedii bibliografice, al primei lucrări geografice turcești („Atlas Minor”) și al unei istorii privind bătăliile navale otomane.
Sursa: Dicționar enciclopedic

KŌBE, oraș în Japonia (Honshū), în conurbația Ōsaka-Kōbe, port la G. Ōsaka; 1,5 mil. loc. (1995). Nod de comunicații. Aeroport. Centru comercial, financiar și ind. al țării. Șantiere navale (30% din întreaga producție a țării). Ind. constr. de aparataj electrotehnic, metalurgică, constr. de mașini de transport, textilă, chimică și alim. Poligrafie. Universitate. Muzee. Distrus în mare parte de cutremurul (7,2 grade pe scara Richter) din 17 ian. 1995 (peste 50.000 de imobile avariate, c. 5.000 de morți și peste 25.000 de răniți).
Sursa: Dicționar enciclopedic

KØBENHAVN v. Copenhaga.
Sursa: Dicționar enciclopedic

KŌCHI, oraș în Japonia (Shikoku), port la G. Urado al Oc. Pacific; 318,1 mii loc. (1995). Ind. metalurgică și de prelucr. a lemnului; ciment, hârtie și produse din pește. Castel (1603).
Sursa: Dicționar enciclopedic

KŌRIYAMA [kó:riäma], oraș în Japonia (Honshū), la 40 km S de Fukushima; 310 mii loc. (1995). Constr. de mașini. Ind. chimică (coloranți), textilă (mătase) și alim. Constr. de instrumente de precizie și aparate electrice.
Sursa: Dicționar enciclopedic

KŪH-I-BᾹBᾹ v. Koh-i-Baba.
Sursa: Dicționar enciclopedic

KŪKAI (numit postum și Kōbō Daishi „marele învățător care face cunoscută legea”) (774-835), preot budist japonez. Întemeietor al școlii populare budiste din Shingon. A contribuit la dezvoltarea artei religioase japoneze. I se atribuie inventarea au cel puțin răspândirea alfabetului silabic al scrierii hiragana.
Sursa: Dicționar enciclopedic

K m. a unsprezecea literă a alfabetului: ea figurează românește numai în vorbele străine și mai ales în numele proprii.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

K, k, s. m. 1. A paisprezecea literă a alfabetului limbii române, folosită în scrierea numelor proprii și în neologisme cu caracter internațional. 2. Numele sunetelor notate cu această literă: a) consoană oclusivă palatală surdă, cu valoarea grupului de litere ch înainte de e și i; b) consoană ocluzivă velară surdă, cu valoarea literei c. [Pr.: ca, capa.Pl. și: (1, n.) k-uri].
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)