jarpán (d. jărpelesc). Est. Iron. Om îmbrăcat prost, cĭofligar.
Sursa: Dicționaru limbii românești
JĂRPÁN, jărpani, s. m. (Reg.) 1. Cal slab; mârțoagă. 2. Fig. Termen de batjocură pentru oameni. – Formație onomatopeică.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
jărpán (reg.) s. m., pl. jărpániSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită jărpan m. Mold. mârțoagă: pornit-ați, jărpanilor? AL. [Origină necunoscută].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
JĂRPÁN, jărpani, s. m. (Reg.) 1. Cal slab; mârțoagă. 2. Fig. Termen de batjocură pentru oameni. – Formație onomatopeică.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)