JUXTAPÚS, -Ă, juxtapuși, -se, adj. Pus alături unul de altul; alăturat. ◊ (Gram.) Legat prin juxtapunere; paratactic. – V. juxtapune.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a * juxtapús, -ă adj. (lat. juxtapositus). Alăturat, pus lîngă altu. Cuvinte juxtapuse, unite printr’un acord sintactic fără elipsă, ca: unt-de-lemn.
Sursa: Dicționaru limbii românești
juxtapus a. alăturat, pus unul lângă altul: nume juxtapuse.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
JUXTAPÚS, -Ă, juxtapuși, -se, adj. Pus alături unul de altul; alăturat. ♦ (Gram.) Legat prin juxtapunere; paratactic. – V. juxtapune.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
juxtapus - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul juxtapune