Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele just:

JUST, -Ă, juști, -ste, adj. (Adesea adverbial) 1. Conform cu adevărul sau cu echitatea; drept, adevărat, echitabil. ◊ (Despre oameni) Care acționează și judecă în conformitate cu dreptatea. ◊ Fundat, legitim, legal. 2. Potrivit2, corespunzător. – Din fr. juste.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


JUST, -Ă adj. 1. (și adv.) drept, adevărat, echitabil. ◊ îndreptățit, întemeiat, legitim. ◊ (despre oameni) care procedează și judecă drept. 2. potrivit, corespunzător. (< fr. juste)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

JUST, -Ă adj. 1. Drept, adevărat. ♦ (Despre oameni) Care procedează și judecă drept. 2. Potrivit, corespunzător. [< fr. juste].
Sursa: Dicționar de neologisme

just (jústă), adj. – Conform cu adevărul, drept, echitabil. Fr. juste.Der. justețe, s. f. (însușirea a ceea ce este just), format pe baza. fr. justesse; justifica, vb., din lat. iustificare; justiție, s. f., din lat. iustitia (sec. XIX); justificabil, adj.; justificativ (var. justificator), adj., din fr.
Sursa: Dicționarul etimologic român

* just, -ă adj. (lat. justus, d. jus, drept, dreptate). Drept, echitabil: Ludovic XIII al Franciiĭ fu supranumit cel Just. Conform justițiiĭ, dreptuluĭ: sentență justă. Conform rațiuniĭ, bunuluĭ simț: observațiune justă. Fundat, legitim: o justă mîndrie. Exact, conform justețiĭ: balanță justă. Care apreciază bine distanțele și formele: ochĭ just. S.n. Ceĭa ce e just, drept, justiție: noțiune de just (saŭ: de justiție) și de injust. Adv. În mod just.
Sursa: Dicționaru limbii românești

just adj. m., pl. juști; f. jústă, pl. júste
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

just a. 1. conform justiției, dreptului: sentință justă; 2. care judecă sau lucrează cu echitate: om just; 3. conform rațiunii sau bunului simț: observațiune justă ║ m. cel ce practică virtutea. ║ n. ceea ce e just: a discerne justul de injust.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

JUST, -Ă, juști, -ste, adj. (Adesea adverbial) 1. Conform cu adevărul sau cu echitatea; drept, adevărat, echitabil. ♦ (Despre oameni) Care acționează și judecă în conformitate cu dreptatea. ♦ Fundat, legitim, legal. 2. Potrivit2, corespunzător. – Din fr. juste.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)