Am găsit 10 definiții pentru cuvantul/cuvintele juruință:

JURUÍNȚĂ, juruințe s. f. (Înv. și reg.) Făgăduială solemnă, jurământ. [Pl. și: juruinți] – Jurui1 + suf. -ință.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


juruínță f., pl. e. Promisiune solemnă.
Sursa: Dicționaru limbii românești

juruínță (înv., reg.) s. f., g.-d. art. juruínței; pl. juruínțe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

juruință f. promisiune solemnă.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

JURUÍNȚĂ, juruințe, s. f. (înv. și reg.) Făgăduială solemnă, jurământ. [Pl. și: juruinți] – Jurui1 + suf. -ință.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

JURUÍNȚĂ, juruințe s. f. (Înv. și reg.) Făgăduială solemnă, jurământ. [Pl. și: juruinți] – Jurui1 + suf. -ință.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

juruínță f., pl. e. Promisiune solemnă.
Sursa: Dicționaru limbii românești

juruínță (înv., reg.) s. f., g.-d. art. juruínței; pl. juruínțe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

juruință f. promisiune solemnă.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

JURUÍNȚĂ, juruințe, s. f. (înv. și reg.) Făgăduială solemnă, jurământ. [Pl. și: juruinți] – Jurui1 + suf. -ință.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)