JUPÁNIȚĂ, jupanițe, s. f. Soția jupanului. – Din sl. županica.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a jupániță f., pl. e (vsl. županica). Vechĭ. Titlu dat cucoanelor. – Și jupăniță, apoĭ jupîníță, pl. e.
Sursa: Dicționaru limbii românești
jupániță s. f., g.-d. art. jupániței; pl. jupánițeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită JUPÁNIȚĂ, jupanițe, s. f. Soția jupanului. -Din sl. županica.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) JUPÂNÍȚĂ, jupânițe, s. f. (Înv.) Boieroaică tânără; fiica (sau soția tânără a) unui boier. – Jupân + suf. -iță.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a jupâníță (înv.) s. f., g.-d. art. jupâníței; pl. jupâníțeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită jupâniță f. boiereasă și fată de boier: după cină boieri și jupânițe se prinseră în horă OD. [Slav. JUPANIȚA].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
JUPÂNÍȚĂ, jupânițe, s. f. (înv.) Boieroaică tânără; fiica (sau soția tânără a) unui boier. – Jupân + suf. -iță.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)