* juncțiúne f. (lat. júnctio, -ónis, d. júngere, junctum, a uni. V. jug, ajung). Unire, împreunare: juncțiunea a doŭă armate, a doŭă rîurĭ, a doŭă căĭ. Punct de juncțiune, locu unde se unesc doŭă lucrurĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
juncțiune f. 1. unire, împreunare: juncțiune a două armate, a două căi ferate; 2. locul de împreunare: punct de juncțiune.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a