júfă și júflă V. julfă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
júfă, -e, s.f. – Semințe de dovleac prăjite pe sobă și zdrobite mărunt în piuă: „Dacă n-ai avut oloi, ai făcut rântașu cu jufă” (Memoria 2001: 41). Jufă, poreclă în Valea Stejarului (Hotea 2005: 890). – Din magh. zsufa „zeamă„.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
jufă f. V. julfă.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a