JUBILÁRE, jubilări, s. f. Satisfacție însoțită de veselie mare; (rar) jubilație. – V. jubila.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a JUBILÁRE s.f. Faptul de a jubila; jubilație. [< jubila].
Sursa: Dicționar de neologisme
JUBILÁRE, jubilări, s. f. Satisfacție însoțită de veselie mare; (rar) jubilație. – V. jubila.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
jubilare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul jubila