jócote f., pl. (d. joc). Jocurĭ, glume: încetațĭ din jocote (P.P. Tel. N.R.R. 15 Aŭg. 1900, 61, 2).
Sursa: Dicționaru limbii românești
Forme flexionare:
jocote - Substantiv neutru, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul jocot
jocote - Substantiv neutru, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul jocot