JIGNICÉR s. m. v. jitnicer.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a jignicér, jígniță V. jitn-.Sursa: Dicționaru limbii românești
jignicer m.1. od. marele magaziner care strângea grâne pentru Curtea domnească și pentru cetățile turcești mărginașe; 2. rang da boierie. [Slav. JITNIČARŬ, intendent al grânarului].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
JIGNICÉR s. m. v. jitnicer.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)