Am găsit 16 definiții pentru cuvantul/cuvintele jet:

JET1, jeturi, s. n. Curent de lichid sau de gaz care țâșnește cu presiune printr-un orificiu. – Din fr., eng. jet.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


JET2, jeturi, s. n. Avion cu reacție. [Pr.: get] – Din engl. jet [plane].
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

JET2 [GET] s. n. avion cu reacție pentru pasageri. (< amer. jet)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

JET1 s. n. vână de fluid sau de flăcări care țâșnește cu presiune printr-un orificiu sau ajutaj. (< fr., engl. jet)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

JET1 s.n. Vână de lichid care țâșnește cu presiune printr-un orificiu. [< fr. jet]
Sursa: Dicționar de neologisme

JET2 s.n. Avion cu reacție, în special pentru transport de pasageri. [Pron. get. / < americ. jet].
Sursa: Dicționar de neologisme

jet, jeturi s. n. (deț.) informator, denunțător.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române


jet1 (țâșnitură) s. n., pl. jéturi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

jet2 (avion) (angl.) [pron. get] s. n., pl. jéturi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

JET1, jeturi, s. n. Curent de lichid sau de gaz care țâșnește cu presiune printr-un orificiu. – Din fr., engl. jet.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

JET2, jeturi, s. n. Avion cu reacție [Pr.: get] – Din engl. jet [plane].
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

JEȚ, jețuri, s. n. Scaun înalt cu spetează și brațe. [Var.: (înv. și reg.) jelț, jilț s. n.] – Din germ. Sitz.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

jeț (jéțuri), s. n.1. Scaun înalt, fotoliu. – 2. Tron. – Var. jețiu, jățiu, jilț, jîlț. Lat. *iacium, de la iacēre „a sta tolănit”, cf. it. diaccio „țarc pentru oi”, sicil. jazzu „vizuină”. Sub aspect semantic trebuie plecat de la sensul de „culcuș, pat”, ca în „laviță”. Der. din germ. Sitz, prin intermediul săs. säts (Mîndrescu, Influența germană, 63; Drăganu, Lui I. Bianu, București 1927, p. 137; Borcea 194; DAR; Gáldi, Dict., 193) nu pare posibilă fonetic și nu explică var. jețiu. Der. din lat. sessus (Hasdeu, Istoria critică, I, 2, 256) nu este probabilă. L din var. nu este clar (din germ. Sessel, după Tiktin și DAR; din sl. sĕdĕlo, cf. ceh. židilice, după Cihac, II, 159; din tc. jelse, „mod de a se așeza”, după Moldovan 426). – Der. jilțuit, adj. (în formă de jilț).
Sursa: Dicționarul etimologic român

jeț n., pl. urĭ (sas. sätz, germ. sitz, loc de ședere, sessel, scaun). Vechĭ. Fotoliŭ. – Și jelț și jilț (care poate veni d. ceh. židlice, scaun, orĭ dintr’o formă maĭ veche germanică).
Sursa: Dicționaru limbii românești


jeț n. fotoliu: craiul rezemat în jeț cu spată EM. [Sas SÄTZ = germ. SITZ].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

JEȚ s. n. v. jilț.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)