Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele jandarmerie:

JANDARMERÍE, jandarmerii, s. f. Poliție militară care are sarcina de a păzi și de a menține ordinea. – Din fr. gendarmerie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


JANDARMERÍE s. f. poliție militară care menține siguranța publică. ◊ localul în care își are sediul (< fr. gendarmerie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

JANDARMERÍE s.f. Poliție militară. [Gen. -iei. / cf. fr. gendarmerie].
Sursa: Dicționar de neologisme

JANDARMERÍE (‹ fr.) s. f. Poliție militară la sate, având în trecut sarcina de a păzi și de a menține ordinea. Desființată de regimul comunist, a fost reînființată în 1990, cu atribuții lărgite, fiind, alături de poliție și de gardienii publici, instrumentul de menținere a ordinii publice, atât la orașe cât și la sate.
Sursa: Dicționar enciclopedic

* jandarmeríe f. (fr. gendarmerie). Corpu jandarmilor. Cazarma jandarmilor.
Sursa: Dicționaru limbii românești

jandarmeríe s. f., art. jandarmería, g.-d. art. jandarmeríei; pl. jandarmeríi, art. jandarmeríile
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

jandarmerie f. corp militar însărcinat cu paza liniștei și siguranței publice: jandarmerie rurală.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

JANDARMERÍE, jandarmerii, s. f. Poliție militară care are sarcina de a păzi și de a menține ordinea. – Din fr. gendarmerie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)